Nu demult am avut o intalnire cu un cuplu de tineri, ce urmeaza sa aiba nunta in 2008, care mi-au spus ca si-au dorit foarte mult sa faca cununia civila pe malul marii.
Nu este o pretentie chiar exagerata avand in vedere ca amandoi pareau legati de mare (sesiunea de logodna urmand sa o facem tot acolo). Ceea ce este insa exagerat este pretul care le-a fost cerut pentru aceasta dorinta a lor. Oare cand o sa patrunda bunul simt si la noi in Romania? Oare de ce nu se ofera, la un pret decent, posibiliatea organizarii cununiei civile intr-o locatie privata, unde nu te intampina un lautar cu acordeonul si cativa cersetori rataciti? De ce trebuie sa fie cununia civila un proces pe banda rulanta desfasurat intr-o incapere de cativa metrii patrati?
Poate insa si mirii au fost obisnuiti cu acest proces si nu au fost destule cereri in aceasta privinta.
Viitorii miri insa trebuie sa stie ca organizarea nuntii este un proces destul de complicat ce trebuie facut cu mare grija. Imi place sa fotografiez la o nunta la care fiecare detaliu reflecta personalitatea mirilor, inclusiv cununia civila.
Si ca sa nu incheiem fara o fotografie.
La o cununie civila din bucuresti, la iesirea din cladire, mirii se opresc pentru un moment impreuna cu tot alaiul.
La momentul asteptat isi face aparitia lautarul de casa care incepe sa cante ce stie el mai bine : “Baga mana-n buzunar/ da banii la lautar”.
In acel moment, copilul din imagine, foarte senin, a bagat mana in buzunar. Binenteles ca toti am inceput sa radem in hohote, insa eu am reusit sa fur si aceasta imagine 
.
Faina fotografie. Este foarte justificat gestul copilului. Cam nesimtiti lautarii astia ai vostri, un fel de cersetori mascati in muzicieni ratati. Am si eu pe undeva o poza cu unul care se uita urat la mine in timp ce-si freaca arcusul (cu sacaz?). Nu o gasesc acum, insa iti pun link la un snapsot de pe strada cu colegii din bransa, sper sa-ti placa:
http://picasaweb.google.com/gelu.lupas/Cluj/photo#5061352662318860690
super faina ! adevarata! la…superlativ. ai fost pe faza.
Domne’ nu stiam unde sa’ti las mesajul, sa nu se piarda intre multe altele, am vazut ca aici sunt numai doua, asa ca, bai, felicitari, domnule, FELICITARI. Chapeau bas!
Foarte tare baiatul!
) Minunata figura si perfect surpins! 
Demential baietasul! Asa mi-l inchipui pe Robbie Wiliams, copil. Si asta, prin lantul slabiciunilor, ma duce cu gandul la “Me and my monkey”, una dintre piesele lui. Si asa ma reintorc la urechiusele pustiului.