Primesc prin August un telefon de la un domn de la “Libra Film” care mă anunţă că Tudor Giurgiu face un documentar despre nunţi, şi mi-a văzut siteul şi dacă doresc sa ne întâlnim pentru o eventuală colaborare. Sceptic din fire, având cunoştinţe şi de alte încercări jalnice de a aborda subiectul (vezi articol Cotidianul), l-am luat puţin la întrebări. Într-un final colaborarea nu s-a realizat.
Azi am văzut rezultatul pe HBO şi am luat la cunoştinţa şi despre siteul oficial.
Nu pot să zic decât ca sunt foarte dezamăgit. Ceea ce a ieşit numai documentar despre industria din spatele nunţilor nu este. Când spui că faci o “incursiune în culisele nunţilor româneşti” înseamnă că încerci ,pe cât posibil, să arăţi toate feţele realităţii. “Documentarul” prezintă de fapt poveştile unor furnizori de servicii video,foto şi de muzică, toţi făcând parte dintr-o anumită clasă în vogă cu ceva ani în urmă.
Nu neagă nimeni că această realitatea există.. dar ce a fost în mintea lui Tudor Giurgiu când s-a hotărât să umple 57 de minute numai cu o frântură din “the big picutre”, numai el şi buzunarul lui ştiu. Puteţi să ziceţi că scriu pentru ca nu am fost prezent şi că aş fi vrut… aş fi vrut dacă se făcea chiar documentarul din descriere şi nu ce a ieşit.
Uimirea mea şi mai mare este că HBO şi Centru Naţional al Cinematografiei au susţinut acest proiect. Un proiect în care Tudor Giurgiu işi bate efectiv joc de o ramură a unui întreg din care poate face şi el parte.
Si Relu Calota a scris ceva aici.
Şi pană şi acest articol care aparent e unul favorabil (apărând si pe siteul oficial) , trădează de fapt adevărul, citez : “Nunti, muzici si casete video, te vindeca de insuratoare” şi “Nunti, muzici si casete video, se serveste cu mare amuzament pentru ca subiectul e haios in sine, iar umorul este mereu involuntar” “(Si, ca acestia sa nu se supere, le da in caietul de presa si adresele de web unde pot fi contactati. Afacerea a fost, se pare, reciproc rentabila.)”… deci … afacere, asta e. România ţara fără suflet dar cu multe afaceri.
Poate nu a meritat să scriu un post despre acest subiect, dar sper să citească cine trebuie şi să afle şi părerea celor care se chinuie de ceva vreme să aducă această industrie la standardele de afară. În România însă n-ai cu cine …. cum se ridică unul, cum sar nişte “binevoitori” la placaj.
subscriu…
sincer pe la jumatatea “documenatrului” m-am gandit de ce nu apari in el ( cunoscandu-ti lucrarile ), mi-ai raspuns la intrebare cu postul asta… buna inspiratie ai avut !!!
toate cele bune !
Acei distribuitori probabil si-au imaginat ca acest film ii va ajuta sa-si faca publicitate fara sa-si dea seama ca acest domn regizor a facut bascalie de ei.
Imi pare rau ca nu am stiut mai devreme de acest “proiect”, dar cu siguranta voi viziona acest “documentar”. In ciuda descrierilor facute pe diferite site-uri, inclin sa cred(sper) ca celor care vor vedea documentarul nu le va “pieri cheful de insuratoare” ci vor cauta mai degraba pe acei profesionisti din domeniu care fac altceva decat “efecte speciale cu mireasa tinand mirele in palma si viceversa”. Asa ca eu vad si o parte buna a acestui film
. Mult succes Adrian Popescu!
Una peste alta…regizorul a bagat in film tot ce a fost natural
La un moment dat, dupa terminarea proiectiei, Tudor Giurgiu a vorbit la microfon. Dupa ce a terminat de vorbit, se ridica cineva din sala si intreaba: “Dar de ce ati facut bascalie de domnul din Alba Iulia?”. Raspunsul lui Tudor a fost sec: “Nu eu am facut bascalie de el”. Cum vi se pare raspunsul asta? Mie unul mi s-a parut ok, avand in vedere…ca pe durata filmarilor el nici macar nu ne-a spus ce va intreba 
A fost un adevarat documentar. Oamenii au facut bascalie de ei. Si sa fim realisti! 95% din “industria” asta e plina de oameni care se fac singuri de bascalie. Eu unul, m-am amuzat copios, iar sala putin mai copios decat mine 
@Vali
. Poate chiar despre o mare parte din industrie.. dar exista si altceva cu siguranta, un documentar trebuie sa aminteasca si asta chiar daca se foloseau 48 de frameuri din cele 57 de minute.
.
Pai este un documentar… un documentar despre cei prezenti dar nu despre intreaga industrie
Raspunsul mi se pare jignitor, ca si cum cei alesi au fost alesi exact ca sa satisfaca ideea preconceputa a domnului regizor.
Sincer imi pare rau ca nu am stiut de proiectie ca veneam si eu
Este un documetar foarte bun despre ‘asa nu’, si e adevarat ca cei prezentati s-au facut singuri ‘de bascalie’. A fost foarte amuzant, e adevarat. Cred ca a fost buna alegerea domnului Giurgiu de a nu prezenta si ‘asa da’ pentru ca s-ar fi transformat intr-o reclama pentru cei prezentati in categoria ‘asa da’, oricum oamenii vor recunoaste intotdeauna calitatea (nu incetez sa sper).
Sper ca oamenii sa apeleze la fotografii adevarati dupa ce vizioneaza acest documentar si sa renunte la infloriturile de un kitsch ingrozitor doar pentru ca ‘asa se face’.
Felicitari domnule Popescu pentru portofoliu, am fost impresionata, sunteti un bun exemplu de ‘asa da’ si sunt sigura ca daca ati fi colaborat cu domnul Giurgiu nu v-ar fi inclus pana la urma in categoria ‘asa nu’.
“România ţara fără suflet dar cu multe afaceri” cred ca o sa te citez cu chestia asta
Ok, ideea e clara, nuntile romanesti arata in marea majoritate de tot rasul. Insa ele au niste motive (scuze) evidente: bugetul e de cateva sute de euro iar “profesionistii” sunt paznici la Apaca sau soferi de Logan. Pretentiile sunt la minim, gusturile si cultura vizuala a clientului, inexistente.
Ce ne facem insa cu peliculele (filmele artistice) romanesti, care se fac la fel de rau de ras, daca nu chiar mai mult ca nuntile! Dar toate astea la scoruri si pretentii mult mai mari, unde bascalia este mult mai dureroasa. Despre ele nu facem un documentar?
Daca clientul este “educat” de adevaratii profesionisti cu productii gen “La bloc”/ “Vine politia”, nu inteleg de ce se mira aceiasi tagma de oameni ca la capitolul nunta, oamenii se dau in vant dupa mireasa in palma si tranzitii cu clopotei. E mult mai grav un regizor de film cu scoala si diploma, care produce un rezultat penibil in studio profesional si in compania unor actori cu pretentii, decat un cameraman amator care incearca o regie cu doi oameni normali intr-un parc.
Ba chiar cu oameni ca A. Popescu as putea spune ca regizorii romanesti gen T.G. mai au mult de invatat si recuperat din diferenta de calitate a filmelor ro vs filmele de afara, pana o sa ajunga si ei sa fie la fel de comparabili in munca lor, cum este o nunta trasa de Adi fata de una din strainatate.
Wonderful blog and great images. I am so limited with English. Best Christmas wishes, Sherrlyn http://www.lovesimplyhappens.blogspot.com
Thank you, Sherrlyn Borkgren
N-am vazut filmul inca (astept urmatoarea difuzare pe eici bi ou). De pe site, insa, iti cam poti da seama care este ideea documentarului si nu cred ca ar fi avut acelasi farmec si nici n-ar mai fi transmis acelasi mesaj daca i-ar fi inclus si pe cei care sunt altfel. Din pacate, asta e realitatea nuntilor, in cea mai mare parte, nu doar “o frantura” din “the big picture” si nu cred ca numai in Romania este asa. In tarile vest-europene este la fel (uitati-va pe posturi nemtesti, englezesti, etc. la emisiuni cu nunti). Cei pe care voi ii luati drept model si care spui ca reprezinta “standardele din afara” sunt cativa, asa cum si voi (fotografii profesionisti) sunteti doar cativa. E drept ca nici segmentul de piata caruia va adresati nu este prea mare.
Prin urmare, nu mi se pare neaparat condamnabil subiectul, atata timp cat el reprezinta o realitate. Daca regizorul are diploma, n-ar mai trebui sa abordeze decat partea frumoasa a lumii in care traim, ca sa se alinieze la standardele holywoodiene? Deci documentare cu saracie, razboaie, boli, manele si nunti kitsch-oase = subiect pentru amatori.
Mie nu mi s-ar fi parut ok sa apari in documentarul asta, chiar daca ar fi cuprins “toate fetele realitatii” nuntilor. Daca va vrea cineva vreodata sa faca ceva de genul “The Masters of Wedding Photography”, atunci da!
hai sa fim seriosi… nu stiu ce “gauri” a trebuit sa umple acel documentar ieftin, dar a iesit ceva de FOARTE MULT PROST GUST… o realitate deformata de realizatorul lui, care nici macar n-a avut bunul simt sa se documenteze temeinic despre subiectul pe care-l descria… cred ca a fost impins “cu japca” pe post acel documentar… in fine, romania noastra cea de toate zilele… nu m-ar mira sa aud ca a castigat si-un premiu
Salut,
Tocmai am vazut si eu filmul lui Tudor Giurgiu. M-am ingrozit. Nu toate nuntile sunt ca cele prezentate in documentar. Din fericire noi am avut cel mai bun fotograf.
P.S. Vreau sa iti multumesc inca o data pentru fotografiile superbe de la nunta noastra (14 Iulie 2007).
Te pupam
Alexia, Alina & Alecs
Baieti…mai ganditi-va odata! Cati “fotografi” sunt in tara asta si cati Fotografi? Pai daca tara e plina de oameni ca nenea de la D&G care descarcereaza oameni si fac poze in timpul liber…Ca sa nu mai zic de domnu` cu tapetul tahitian…sa fim seriosi! Filmul e o satira…luati-l ca atare! Daca ar fi vrut sa faca un film despre “asa da” l-ar fi facut cu siguranta…dar cum la noi bisnisu` e facut cu un coolpix si cu o camera de vacanta….va rog frumos…nu avea cum sa iasa altceva!
@Alina Stanciu…in film nu erau prezentate nunti, doar “pozari si filmari”. Una peste alta…si nuntile seamana intre ele
Aceleasi aranjamente jalnice…aceleasi huse plictisitoare…aceleasi plante de plastic…de fiecare data meneaito….si nu in ultimul rand gasca mea….
Am jurat ca nuntile frumos gandite vor fi gratis la noi de acum !
nu toate nuntile seamana intre ele si nici nu sunt toate ca cele prezentate in documentar. Vreau sa cred si sunt sigura ca poti face o nunta sa fie deoasebita, la fel cum poti sa iti alegi un fotograf bun fara tapet tahitian sau poze in care mirele tine mireasa in mana.
Din pacate, sau poate nu, stiu cum a fost facut acest film. Avand o contributie, poate minima, la realizarea acestuia va voi dezvalui cum s-a realizat productia si montajul acestuia:
1. S-a facut o documentare minima, s-au ales “victimele”.
2. Deplasarea si interviurile, dezinformarea “personajelor”.
3. Eliminarea materialelor ce nu prezentau kisckh-ul specific, montajul cu selectia celor mai kitsckhoase scene intr-o tentativa de comparatie prin distonanta a diferitelor “personaje”, comparatie realizata prin omisiunea materialelor primite de la “personaje” si inserarea cadrelor alese pentru a contura ideea ce kitsch, de amatorism, de diletantism.