Multumiri (Thanks) si un fel de “La revedere”

Pe când mă gândeam la ce o să scriu în acest post, deodată m-am simţit pe podium, cu o statuetă în mână, începând discursul de mulţumire . Deşi nu-mi doresc nici o statuetă doresc totuşi sa fac un mic discurs cu mulţumiri.

În primul rând le mulţumesc tuturor cuplurilor care au avut încredere în mine şi in viziunea mea. Începând din 2006 cu prima nuntă în Baia Mare (Erika si Bogdan) şi până la sfârşitul  lui 2008 am cunoscut multe cupluri pe care o să le ţin mereu, cu drag,  în amintire.

Tot cu aceasta ocazie doresc să le mulţumesc şi tuturor vizitatorilor acestui blog şi celor care şi-au răpit un pic din timpul personal pentru a lăsa un comentariu.
I would also like to thank all of the non-romanian speaking visitators .

Aşa cum am scris şi pe site se pare ca am ajuns într-un punct în care trebuie să-mi reevaluez priorităţile şi să decid ceea ce doresc să fac pe viitor. Momentan, însă, nu mai pot să  îmi mai iau angajamente pentru anul 2009. Asta nu înseamnă, totuşi, că am renunţat la fotografia de nuntă. În ultimii doi ani mi-am făcut câţiva prieteni printre fotografii de nuntă şi, de câte ori o să am ocazia, o să-i mai însoţesc.
Nu renunţ nici la acest blog, cu toate că nu am mai postat de mult. Sper ca noile proiecte să-mi dea destule subiecte pe care să le împartăşesc aici, aşa că staţi aproape, lucruri interesante or să vină .

Închei prin a vă spune că fotografia de nuntă nu înseamnă doar tehnică şi bun simţ vizual. Pentru mine, înseamnă de fapt să reuşeşti să empatizezi cu oamenii pe care îi fotografiezi şi nu doar să vezi, ci să înţelegi cu adevărat ceea ce fotografiezi. Vă recomand cu căldură 3 fotografi care mi-au devenit prieteni, cu care am discutat mult şi despre care ştiu că fac fotografie din pasiune şi cu anumite convingeri : Adrian Pelcz, Relu Calotă, Gabriel Constantin.