Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.
Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.

Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.
Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.
Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.
Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii – se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi;

Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.

E grea această dragoste, adevărat. Dar pentru mine aceste cuvinte au fost ca o palmă care m-a trezit la realitate. Mă ajută aceste cuvinte să nu mă lenevesc.

Mi-a plăcut acest botez în mod deosebit. De multe ori botezul se transformă într-o mini nuntă la care distracţia principală este cea a adulţilor. Acest botez însă a fost organizat cu totul pentru copii. Restaurantul a fost transformat într-un loc de joacă. În sala principală nu s-a fumat deloc, locul de fumat s-a mutat departe . Vă las acum cu pozele:

Surioara mai mare este supărată. A scăpat telefonul pe jos şi este îngrijorată că l-a stricat.

“Uite, aici mi-a căzut un dinte” :D

Sesiunea cu burtică a fost realizată la Muzeul Satului anul trecut. Raluca şi Mihai au venit puţin certaţi la întâlnire, dar s-au împăcat repede .

E greu sa fi original, aşa ca în primul cadru am copiat un tablou dintr-o casă ţărănească de la Muzeu.

Ghidul ne-a spus că femeile în trecut, la ţară, năşteau pe marginea sobei.

Mă găsiţi cu acest proiect şi la târgul de nunţi de la Casa Poporului azi şi în weekend.
Dacă doriţi să treceţi şi să stăm un pic de vorbă, vă aştept cu drag.

Revin cu detalii mai târziu.

Cuvintele sunt de prisos asa ca va rog sa-l ajutati daca puteti. Multumesc.

Ovidiu, 4 ani

Diagnostic: Limfom Malign Non Hodgkin (cancer al sângelui). Debutul bolii: o tumoră localizată în plămâni, la sfârşitul lunii aprilie 2009. A început tratamentul citostatic la Spitalul M.S. Curie din Bucureşti pe 15 mai 2009. Pe 19 octombrie 2009 va începe cea de-a VI-a cură. Tratamentul citostatic va dura încă 6 luni. Şanse foarte bune de vindecare.

Un clip: aici

Puteti sa cititi si aici

Ana şi Gheorghe, părinţii lui Ovidiu, au vândut tot ce s-a putut. Vite, păsări – ce aveau prin curte – ca să aibă bani de drum în fiecare lună, din Tortomanu până la Bucureşti şi înapoi, să cumpere hrană şi medicamente pentru copil. Sunt de la ţară, viaţa este grea, de lucru nu se găseşte. Dar nu se plâng, sunt fericiţi că le trăieşte copilul. Se descurcă cum pot. Îi mai ajută bunicii, cu ce au şi ei. Acum două luni, Ana şi Gheorghe s-au împrumutat de bani pentru un citostatic scump. L-au găsit în străinătate, 650 de euro flaconul. Ar mai avea nevoie de încă unul.

Ana este singura care are un venit sigur, 630 RON, indemnizaţia de însoţitor al copilului. Din ei, cam 400 se duc pe transport, Ovidiu vine de două ori pe lună la tratament. Gheorghe îşi caută de lucru pe la oraş, munceşte cu ziua. Când găseşte.

Dacă doriţi să îl ajutaţi pe Ovidiu:
BCR – Agenţia Medgidia
RON: RO 48 RNCB 0118 1097 5816 0001
Titular: Corcodel Gheorghe, tatăl lui Ovidiu
Telefon: Corcodel Ana, mama lui Ovidiu: 0763411693

Chiar dacă în 2009 nu am mai fotografiat nunţi, nu am putut să ratez nunta prietenului meu Relu Calotă, unde am jucat şi rolul de invitat, dar am şi fotografiat împreună cu bunul meu prieten Gabriel Constantin.

Un moment frumos, Relu şi mama lui

Andreea, prietena lui Gabi, a prins buchetul. Aşa ca la anul o să vedeţi şi poze de la nunta lor .

Să eliminăm mai întâi dezavantajele. Singurul dezavantaj real al celui de-al doilea fotograf , din punctul de vedere al mirilor, este preţul, care de obicei creşte cu 30-70%, depinzând de cât de bun este al doilea fotograf.
Avantajele, însă, sunt multiple, după părerea mea. În primul rând, al doilea fotograf scade foarte mult riscul ca un moment important pentru miri să fie ratat. O pereche de ochi în plus nu strică niciodată. Apoi, un singur fotograf nu poate să fie în două locuri odată, ca de exemplu la pregătirea mirelui în timp ce fotografiază pregătirea miresei . Sunt alte situaţii când sunt multe persoane, locaţia este foarte mică şi un singur fotograf nu are mare libertate de mişcare. Atunci, al doilea fotograf poate să fie de un real ajutor, deoarece evenimentele nu se întâmplă doar în locuri predefinite.

La nunta Ancăi şi a lui Ionuţ am fotografiat cu Gabriel Constantin, aşa că o să vă şi demonstrez pe un caz real ce aduce în plus un al doilea fotograf.

Cu ceva timp înainte de nuntă însă, am fotografiat câteva cadre la lecţiile de dans.

Câteva cadre şi de la sesiunea de logodnă.

Anca şi Ionuţ predau pianul. De altfel, cu ajutorul acestuia s-au şi cunoscut.

Pregătirile

Gabi surprinde câteva cadre la pregătirile lui Ionuţ.

Îmi plac mult următoarele două fotografii, simbolica despărţire de tată.

Un moment emoţionant pentru Ionuţ şi nu numai.

Gabi surprinde acelaşi moment din unghi opus.

Şi pe sora Ancăi dintr-un unghi unde eu nu aveam acces uşor.

Localul a fost unul destul de mic, astfel încât nu era prea mult loc de mişcare, mai ales când se dansa. Gabriel a avut o poziţie care i-a permis să obţină cadre de la dans mai bune decât ale mele .

Locaţia era aşa de ciudată, încât liftul te ducea până pe ringul de dans .

O fotografie care îmi place:

O vedere de sus a Braşovului

Limboooooo …. (cu ocazia asta am aflat ca Limbo mai înseamnă şi Marginea Iadului )

În primul rând le mulţumesc tuturor cuplurilor care au avut încredere în mine şi in viziunea mea. Începând din 2006 cu prima nuntă în Baia Mare (Erika si Bogdan) şi până la sfârşitul  lui 2008 am cunoscut multe cupluri pe care o să le ţin mereu, cu drag,  în amintire.

Tot cu aceasta ocazie doresc să le mulţumesc şi tuturor vizitatorilor acestui blog şi celor care şi-au răpit un pic din timpul personal pentru a lăsa un comentariu.
I would also like to thank all of the non-romanian speaking visitators .

Aşa cum am scris şi pe site se pare ca am ajuns într-un punct în care trebuie să-mi reevaluez priorităţile şi să decid ceea ce doresc să fac pe viitor. Momentan, însă, nu mai pot să  îmi mai iau angajamente pentru anul 2009. Asta nu înseamnă, totuşi, că am renunţat la fotografia de nuntă. În ultimii doi ani mi-am făcut câţiva prieteni printre fotografii de nuntă şi, de câte ori o să am ocazia, o să-i mai însoţesc.
Nu renunţ nici la acest blog, cu toate că nu am mai postat de mult. Sper ca noile proiecte să-mi dea destule subiecte pe care să le împartăşesc aici, aşa că staţi aproape, lucruri interesante or să vină .

Închei prin a vă spune că fotografia de nuntă nu înseamnă doar tehnică şi bun simţ vizual. Pentru mine, înseamnă de fapt să reuşeşti să empatizezi cu oamenii pe care îi fotografiezi şi nu doar să vezi, ci să înţelegi cu adevărat ceea ce fotografiezi. Vă recomand cu căldură 3 fotografi care mi-au devenit prieteni, cu care am discutat mult şi despre care ştiu că fac fotografie din pasiune şi cu anumite convingeri : Adrian Pelcz, Relu Calotă, Gabriel Constantin.

Poate nu a meritat să scriu un post despre acest subiect, dar sper să citească cine trebuie şi să afle şi părerea celor care se chinuie de ceva vreme să aducă această industrie la standardele de afară. În România însă n-ai cu cine …. cum se ridică unul, cum sar nişte “binevoitori” la placaj.