Adrian Popescu » copii

Botez si Dragoste

Adrian — Sat, 27 Feb 2010 15:43:42 +0000

Am participat la sfârşitul lunii Ianuarie la un Botez Catolic la Catedrala Sf. Iosif. Înainte de botez, am asistat la slujba de duminică unde mi-au fost reamintite cuvintele Apostolului Pavel:

Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.
Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.

Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.
Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.
Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.
Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii – se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi;

Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.

E grea această dragoste, adevărat. Dar pentru mine aceste cuvinte au fost ca o palmă care m-a trezit la realitate. Mă ajută aceste cuvinte să nu mă lenevesc.

Mi-a plăcut acest botez în mod deosebit. De multe ori botezul se transformă într-o mini nuntă la care distracţia principală este cea a adulţilor. Acest botez însă a fost organizat cu totul pentru copii. Restaurantul a fost transformat într-un loc de joacă. În sala principală nu s-a fumat deloc, locul de fumat s-a mutat departe . Vă las acum cu pozele:

Surioara mai mare este supărată. A scăpat telefonul pe jos şi este îngrijorată că l-a stricat.

“Uite, aici mi-a căzut un dinte” :D

Rutina, bat-o vina!

Adrian — Mon, 16 Jun 2008 20:58:54 +0000

E imposibil sa evoluezi daca faci mereu acelasi lucru. Originalitatea este unul din multele lucruri care le lipsesc celor care ofera servicii in Romania. Si nu ma refer la originalitatea de dragul originalitatii, ci la a pune in valoare unicitatea fiecarui individ sau cuplu.
Nu-mi place sa ma repet fotografic. La nunta din acest post s-a intamplat sa lucrez cu acelasi cameraman care a filmat si la nunta Andreei si a lui Dragos de pe site. Si s-a intamplat sa fie si aceeasi biserica. Intr-o discutie cu cameramanul la pregatirea miresei, acesta ma intreaba daca o sa mai fac o data fotografia aceasta de la nunta trecuta, care lui i-a placut foarte mult. I-am zis ca o sa incerc sa fac altceva, nestiind insa ce anume. Originalitatea presupune riscuri. E usor sa te duci sa fotografiezi la o nunta pe niste retete bine invatate, dar nu poti sa scoti nimic real. Daca te duci cu pasiune si incredere ai toate sansele sa faci un cadru memorabil. Mai jos gasiti fotografii de la nunta lui Alex si a Mihaelei , si binenteles si fotografia pe care am incercat sa nu o fac la fel .

Doua botezuri putin diferite

Adrian — Tue, 27 May 2008 20:29:40 +0000

Daca va intrebati ce se afla in burtica aceasta acum aveti sansa sa aflati .
A fost primul din cele doua botezuri de anul acesta. Un botez linistit cu un singur participant principal. Enjoy.

Al doilea botez a fost la capatul opus. 6 copii cu 6 perechi de nasi cu 6 grupuri de rude si prieteni cu 6 perechi de cameramani si fotografi intr-o biserica.
Trebuie sa te pricepi sa te bagi in fata tuturor si sa ai un wide bun .

Si un cadru care imi place pe care l-am prins inainte sa inceapa primul botez.

“Pai…. Asa se face”

Adrian — Wed, 09 Apr 2008 13:24:47 +0000

Cand aud argumentul “pai… asa se face” mi se face pielea ca de gaina.
Cum? Pai nu este ziua voastra? Nu este nunta voastra? Nu vreti sa va reprezinte?
Prea multe lucruri se fac doar pentru ca “asa se face”, cu alte cuvinte, doar de ochii lumii, de dragul parintilor, sau mai stiu eu de ce. Si este pacat.
Ce poti sa spui din punct de vedere jurnalistic la o nunta la care adevarul este ascuns?
Din fericire tot mai multe cupluri care vin sa vorbeasca cu mine isi doresc sa organizeze o nunta cu personalitate. Pentru mine ca fotograf nu exista o motivatie mai mare decat aceea cand vad ca mirii depun toate eforturile ca nunta sa fie bine organizata si sa-i reprezinte in totalitate. In ziua nuntii simti ca fotografiezi ceva real, simti ca merita sa depui toate eforturile pentru a imortaliza ceva care merita .

Fotografia de mai jos este rupta din context dar exprima bine “traditia” portretelor pe scarile bisericii.
Un domn in spate se grabeste, cei mai in varsta stau la poza, iar cei inocenti spun adevarul , parca suntem in povestea cu hainele imparatului.

Partea haioasa e ca in toate pozele de pe scarile bisericii au facut asa .