Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.
Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.

Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.
Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.
Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.
Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii – se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi;

Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.

E grea această dragoste, adevărat. Dar pentru mine aceste cuvinte au fost ca o palmă care m-a trezit la realitate. Mă ajută aceste cuvinte să nu mă lenevesc.

Mi-a plăcut acest botez în mod deosebit. De multe ori botezul se transformă într-o mini nuntă la care distracţia principală este cea a adulţilor. Acest botez însă a fost organizat cu totul pentru copii. Restaurantul a fost transformat într-un loc de joacă. În sala principală nu s-a fumat deloc, locul de fumat s-a mutat departe . Vă las acum cu pozele:

Surioara mai mare este supărată. A scăpat telefonul pe jos şi este îngrijorată că l-a stricat.

“Uite, aici mi-a căzut un dinte” :D